O lingura de zahar.

- Discutam despre... Despre carti, cred. Da, despre niste carti in franceza. Aiden, vorbesti franceza?

- Je parle un peu. Putin, am invatat si eu strictul necesar. Cred totusi ca am mari probleme cu accentul.

- Depinde in ce zona a Frantei te afli, spun eu zambind. Cred ca stii si tu ca accentul difera de la o zona la alta sau ... nu stiu sigur ce difera asa mult in limba franceza, nu imi mai amintesc.

- O sa iti amintesti tu. Eventual. Despre ce carti vorbeati?

- Despre asta in principal, spu eu scotand cartea din buzunar. Nu ii stiu numele.
Am pus cu grija carticica pe masa.
- Daca vrei, poti sa o examinezi. Desi nu prea ai ce vedea in ea, spun eu razand.

Am luat carea care era intr-adevar destul de mica si de groasa si am inceput sa o rasfoiesc.
- Chiar nu prea e nimic vizibil in ea. Ce faci cu ea?

- O citesc. Ce era de facut cu o carte? De fapt, puteam face origami din ea. Ar fi luat mai putin timp.

- Origami? Ultima oara cand am facut asa ceva era mai mult o imitatie... O foaie de xerox taiata cu liniarul. Si pe deasupra, cu model sangeriu, cum m-am taiat in hartie.

- Nu pot sa cred... Sa te tai in hartie? In timp ce o indoi? Imposibil. Singura data cand m-am taiat eu intr-o hartie a fost cand... Cand... Stii ce? Nu cred ca s-a intamplat.

- Bine, Razi de mine. N-ai decat, am spus, sorbind din cafea. Ce bei acolo?

M-iam amintit ce cauta cana in fata mea si am luat-o in mana, privindu-i continutul.
- Ceai de menta.

- Ceai? De menta? iti place chiar asa mult?

Am sorbit din ceaiul care se racise prea mult.
- Da, imi place ceaiul. Dar nu neaparat cel de menta. Am luat ceai de menta si musetel numai pentru ca e marti.

- Deci, daca nu era marti nu luai de menta?
Am scos telefonul, verificand data.
- Stii... E miercuri. Dar nu mai conteaza. Ce nu inteleg eu e de ce marti ceai de menta?

- Cand sora mea avea cate o seara libera mergeam in oras sa bem ceai. Am fost de multe ori si intr-un final, am facut o lista cu cele mai bune ceaiuri pe care le-am repartizat apoi pe fiecare zi. Marti era ceaiul de menta.

Mi-am amintit ca imi mai povestise candva de sora ei.
- O iubeai mult, nu-i asa? Cum o chema?

- Chrissa.
Nu mai aveam ce spune. Simteam ca daca aveam sa mai scot un cuvant aveau sa ma podideasca lacrimile. Eu, care vorbeam deschis despre accidentul de acum trei ani, eu as fi inceput sa plang.

-In regulaaaa,am spus eu venind spre masa cu cea de-a doua cana de frappuccino in mana.
Luasem un loc si ii privisem pe Aiden si pe Lizzie vorbind,luand o gura din bautura.

- Paigee. Inca un frapuccino cu caramel? am intrebat-o eu, simtind mirosul si incercand sa imi revin dupa doza prea mare de amintiri despre Chrissa,

-Da,sunt preferatele mele,zambisem eu. Ei bine? Despre ce vorbeati?

- Am discuta despre origami, despre cum a reusit dumnul aici de fata sa se taie in hartie cand facea origami si despre ceai. Ai vreun fel preferat de ceai?

-Ceai?Nu chiar. Desi imi place ceaiul de menta. E bun pentru raceli,zambisem eu.

- Exact.
Mi-am terminat cana cu ceai si am impins-o la o oarecare distanta de mine, nu cumva sa o arunc pe podea si sa fac dintr-o cana mai multe... cioburi.
- Si... voi ce mai spuneti?

-Pai,in timp ce ma intorceam la masa ma gandeam la carti. Daca tot vorbeam de acea carte speciala cu scris mic..Ce alte carti spuneai ca ai mai luat din targul acela?

- Sincer... nu imi mai amintesc. Le-am citit pe toate intr-o saptamana. Un record propriu: cinci carti in sapte zile. Am citit continuu - I mean, aproape - cu pauze de masa si toaleta si poate o ora-doua de somn. Dar nu am retinut titlurile sau autorii. Le am intr-o cutie, cu alte carti vechi. Ar trebui sa ajunga in curand, deci o sa iti dau un telefon, daca vrei sa treci prin camera mea sa te uiti la ele.